Ghid · AT-R09REV. 2026-A
De ce ajung e-mailurile mele în spam? SPF, DKIM și DMARC explicate pe înțeles

De Felix GötzConducerea firmei · specialist comercial în informatică (Informatikkaufmann, IHK)Actualizat:
Apelul vine de obicei așa: „Clientul spune că n-a primit niciodată oferta noastră. La noi apare însă în dosarul Trimise.”
Și da, a fost trimisă. Doar că n-a fost livrată. Cel puțin nu acolo unde se uită cineva.
Costă mult mai mult decât sună. O factură ajunsă în spam nu se plătește. O ofertă ajunsă în spam nu se acceptă. Iar dumneavoastră, de regulă, nici nu aflați, pentru că nimeni nu sună să vă spună că n-a auzit nimic de la dumneavoastră.
Ce se întâmplă la celălalt capăt
Când e-mailul dumneavoastră ajunge la destinatar, serverul acestuia pune trei întrebări înainte să-l depună în căsuța poștală:
Avea voie acest server să trimită în numele dumneavoastră?
A fost mesajul modificat pe parcurs?
Și ce fac dacă unul dintre cele două răspunsuri este nu?
Pentru fiecare dintre aceste întrebări există o înregistrare pe care o stabiliți în DNS. Acolo se află setările domeniului dumneavoastră, de obicei la furnizorul de hosting. Dacă înregistrările lipsesc, serverul destinatarului trebuie să ghicească. Iar la îndoială, ghicește în defavoarea dumneavoastră.
SPF: cine are voie să trimită în numele dumneavoastră?
SPF este o listă. În ea scrie ce servere au voie să trimită e-mailuri pentru domeniul dumneavoastră. Dacă un mesaj vine de la un server care nu e pe listă, este un semnal de alarmă.
Un detaliu care va conta mai târziu: nu se verifică adresa expeditorului pe care destinatarul o vede în căsuța lui, ci adresa tehnică de retur de pe „plicul” mesajului. Cele două pot diferi. Exact pentru asta există DMARC.
Sună simplu și chiar este. Totuși, există două capcane.
În primul rând: pentru fiecare domeniu poate exista o singură înregistrare SPF. Găsim regulat două sau trei, pentru că la fiecare serviciu nou s-a adăugat pur și simplu încă una. Rezultatul nu este de două ori mai bun, ci stricat. Totul trebuie să fie într-o singură înregistrare.
În al doilea rând: gândiți-vă la tot ce trimite în numele dumneavoastră. Nu doar serverul de e-mail. Și instrumentul de newsletter, programul de contabilitate care trimite facturi, formularul de contact de pe site. Dacă uitați unul dintre ele, tocmai acele mesaje ajung în spam.
DKIM: sigiliul de pe plic
DKIM pune o semnătură digitală pe fiecare e-mail trimis. Destinatarul verifică această semnătură cu o cheie pe care ați publicat-o în DNS-ul dumneavoastră.
Dacă se potrivește, el știe două lucruri: mesajul provine într-adevăr de la firma dumneavoastră și nimeni nu a modificat nimic pe drum.
Configurarea o face, de regulă, furnizorul de e-mail. La Microsoft 365 sunt câteva clicuri plus două înregistrări DNS, la Google Workspace este suficientă una singură. Partea neplăcută este din nou aceeași: fiecare serviciu care trimite în numele dumneavoastră are nevoie de propria cheie.
DMARC: instrucțiunea despre ce să se întâmple la îndoială
SPF și DKIM doar constată dacă ceva nu este în regulă. Ce să se întâmple apoi spune DMARC.
Stabiliți una dintre trei instrucțiuni:
- none înseamnă: nu face nimic, doar raportează
- quarantine înseamnă: direct în dosarul de spam
- reject înseamnă: nu accepta mesajul deloc
DMARC verifică însă și un al doilea lucru, iar aici pică cei mai mulți: domeniul care a trecut verificarea SPF sau DKIM trebuie să corespundă domeniului pe care destinatarul îl vede la expeditor. Cazul tipic este instrumentul de newsletter. Trimite tehnic corect prin propriul domeniu, SPF arată PASS, iar DMARC pică totuși, pentru că la expeditor apare adresa firmei dumneavoastră. Se rezolvă dacă serviciul semnează mesajele cu o cheie DKIM a domeniului dumneavoastră sau le trimite de la o adresă a domeniului dumneavoastră.
Și aici este punctul în care cei mai mulți se opresc. DMARC se setează pe „none”, pentru că este fără risc, și apoi rămâne acolo. Pentru totdeauna. Aveți astfel o înregistrare, dar nicio protecție. Oricine poate trimite în continuare e-mailuri cu adresa dumneavoastră.
DMARC aduce și rapoarte. Primiți periodic o situație a celor care trimit în numele dumneavoastră. Apar atunci servicii pe care nu le mai folosește nimeni de mult. Și, ocazional, expeditori care nu au avut niciodată de-a face cu dumneavoastră.
Cum verificați dacă funcționează
Pentru asta nu aveți nevoie de vreun instrument și nici de un prestator. Trimiteți-vă un e-mail de la adresa firmei către un cont Gmail. În Gmail deschideți mesajul, faceți clic pe cele trei puncte și alegeți „Afișează originalul”.
Sus apar trei rânduri: SPF, DKIM, DMARC. În dreptul fiecăruia, PASS sau FAIL.
De trei ori PASS este ținta. Orice altceva este o sarcină de rezolvat.
Testul durează două minute și vă spune mai mult decât orice presupunere. Repetați-l după fiecare modificare și faceți-l separat pentru fiecare cale de trimitere. Serverul poate fi în regulă, în timp ce instrumentul de newsletter pică.
Ce scrie în DNS-ul dumneavoastră arată verificarea de e-mail: introduceți domeniul, iar ea listează SPF, DKIM și DMARC, cu o explicație a ceea ce lipsește. Nu înlocuiește e-mailul de test, pentru că abia acesta arată cum ajunge efectiv o anumită cale de trimitere. Ce scrie în antetul e-mailului de test primit explică analiza antetului de e-mail.
Unde se blochează de obicei în practică
Două sau trei înregistrări SPF în același timp. Se întâmplă mai des decât s-ar crede.
Trimiterea newsletterului sau sistemul ERP nu apare în nicio înregistrare, pentru că ambele au apărut la doi ani după configurarea e-mailului.
DMARC este setat de trei ani pe „none” și nimeni nu citește rapoartele.
Înregistrarea SPF are prea multe trimiteri. Sunt permise cel mult zece interogări, iar fiecare serviciu inclus se numără. Peste această limită, înregistrarea devine complet invalidă, fără ca undeva să apară vreun mesaj de eroare.
Și clasicul: totul a fost configurat, dar nimeni nu a verificat vreodată dacă funcționează efectiv.
Ce nu rezolvă asta
Sincer vorbind: chiar și cu trei PASS, mesajele pot ajunge în spam. Tehnica este condiția, nu garanția. Dacă subiectul mesajului sună a reclamă, dacă trimiteți brusc două mii de mesaje deodată sau dacă domeniul dumneavoastră există doar din săptămâna trecută, cea mai bună înregistrare DNS ajută puțin.
Dar fără înregistrări ați pierdut din start. Iar din 2024, Google și Yahoo — între timp și Microsoft — cer oricum, pentru volume mai mari de trimitere, ca toate cele trei să existe.
Ordinea
- Faceți lista tuturor sistemelor care trimit e-mailuri în numele dumneavoastră. Chiar tuturor.
- Creați o singură înregistrare SPF care le acoperă pe toate. Eliminați duplicatele existente.
- Activați DKIM la furnizorul de e-mail și configurați-l pentru fiecare alt serviciu de trimitere.
- Setați DMARC mai întâi pe „none” și analizați rapoartele câteva săptămâni.
- Când nu mai pică nimic important, treceți la „quarantine”. Mai târziu la „reject”.
- Testul Gmail. După fiecare modificare.
Punctul 4 este cel pe care nu trebuie să-l săriți. Cine trece direct la „reject” riscă să blocheze propria trimitere a facturilor.
Pentru punctul 5 mai există un motiv de prudență. Imediat ce un mesaj este redirecționat, printr-un alias, o listă de distribuție sau o listă de corespondență, SPF se rupe prin natura lui: serverul care redirecționează nu se află pe lista dumneavoastră. Ce mai salvează mesajul atunci este o semnătură DKIM intactă, pentru că aceasta rezistă redirecționării. De aceea, treceți la „reject” abia când DKIM funcționează cu adevărat pe toate căile de trimitere.
Dacă nu vreți să parcurgeți singuri lista: tocmai astfel de configurări le preluăm în cadrul suportului IT pentru firme.